AMENAJARE intr-o 'ABORDARE HOLISTICA'? Ce inseamna si cum te poate ajuta asta pe tine?

Daca te-ai prins deja ca un DESIGN supeeerb NU este suficient ca sa te simti bine in casa ta…

Atunci ramai cu mine acum sa trecem in revista care sunt principalele elemente din viata ta pe care NU VREI sa le ignori atunci cand organizezi sau amenajezi acasa !

 

Ca sa intram in chestiunea zilei- privind abordarea holistica… Iti propun sa nu ne imbarligam cu o definitie complicata si “perfecta”… 

Termenul “holistic” provine din cuvantul grecesc a carui semnificatie este “totalitate”.

De asemenea mai umbla vorba aia cu “Intregul este mai mult decat suma componentelor, adica felul in care se influenteaza si componentele intre ele poate produce un efect mai bun”.
( Sau un efect mai rau, dupa caz. Si asta este posibil. 🤪  ) 

In tot cazul, as vrea sa ramanem cu idea de a privi subiectul/obiectul respectiv nu doar in solitudine, ci si ca parte a unui intreg.

 

Si acum sa vedem care sunt componentele pe care eu le-am identificat de-a lungul anilor in proiectele de design. Le-am grupat in 5 mari categorii. 

(Daca ai idei de completare a listei, comenteaza mai jos…. Cu multumiri, sunt foarte deschisa la sugestii.)

 

  1. EU

 

 

Acesta este punctul de pornire in orice calatorie, si nu vad ca ar tine de ‘egoism’, ci mai curand de ‘constiinta de sine’. Self-awareness am zice in engleza.

Pur si simplu este despre a fi conectat cu mine insami/insumi si a descoperi, a accepta preferintele personale si eventual ecouri din povestea mea de viata.

 

Cum pot toate astea sa influeze alegerile din design interior?
In multe/ in TOATE felurile!

Lumea accepta in general legatura evidenta intre culoare si psihologie, nu insist acum. Doar ca de fapt nu doar legat de culoare – ci intr-o multitudine de alte feluri la care nu ne gandim, insa de-a lungul anilor in proiectele mele de amenajare am observat cum se repeta mereu si mereu – sigur – si cu ochiul meu de statistica- ca eu am facut ASE-ul la baza –deci avem preferinte si insistente extrem de diferite legat de spatiul privat propriu; intimitatea; dispunerea elementelor si volumelor; protectia –la usi – metalice- cate incuietori, cate zavoare, cate alte forme de protectie (alarme sophisticate, 3 caini in curte)- asta nu tin doar de ce valori avem in casa, ci si de temerile si fricile fiecaruia, de relaxare sau nonsalanta, de increderea pe care o avem in ceilalti, in viata si in lume in general.

O sa arunc doar doua exemple:

Tratamentul ferestrelor – sunt cel putin 3 functii – intimidate (sa nu ma vada vecinii ziua si mai ales seara), protectie de soare/de lumina, estetica. Cat de importanta este una sau alta- difera nu doar de la camera la camera (apropos de cum folosim incaperea respectiva si de orientarea nord-est etc- nu este la fel ce am nevoie la dormitor cu ce am nevoie la living sau la camera copilului), ci si de la persoana la persoana. De ex, pentru mine perdele si draperii pot sa nu fie suficiente daca ma simt expusa (apropos de distanta fata de vecini) ci direct aleg geam sablat – sau pun pe el filtru sablat- ca sa nu alerg seara la fereastra sa trag draperia sa nu ma vada vecinii…

 

Un alt exemplu apropos de criterii diferite pe care fiecare dintre noi are dreptul si este bine sa le aiba: La manual am auzit ca se spune cum ca atunci cand deschid usa intr-o camera este bine sa se deschida astfel incat sa permita maxima perspectiva inspre camera. Eu consider ca este o generalizare de la care este bine sa acceptam ca pot exista si exceptii- de ex la dormitorul matrimonial, mai ales cand am copii mici.

 

Sau, un alt exemplu, avem un tablou, care chipurile are exact culorile potrivite pentru a pica ‘divin’ pe peretele olive din Living (“tabloul este de acolo- din filmul ala”) si cu toate astea, pentru ca este cadou de la soacra cu care are o relatie ‘delicata’, este inconfortabil pentru doamna casei sa ii dea o pozitie atat de privilegiata in casa.

 

Este gresit, zic eu, sa o troznim pe-aia cu “trebuie facut intr-un anume fel”, si este de dorit sa ne permitem sa ne ascultam pe sine CU MULTA ATENTIE si sa ne dam voie sa o facem cu onestitate.

Acceptarea propriilor “ciudatenii” este primul pas spre a fi realmente confortabil acasa.

 

  1. PARTENERUL

 

Pasul al doilea – inainte de a vedea orice altceva tine de spatiul respectiv si limitarile lui, este bine sa ascultam si pe ceilalti locatari.

 

Repetam ce am facut la Pasul 1. Adica ascultam care este ‘idealul’ lor si ce anume categoric nu le place ! Practic ne intereseaza extremele – pentru ca intre ele, la fel ca si atunci cand ma ascult pe mine insami/insumi ramanem flexibili. Pentru ca mai sunt si alte variabile in ecuatie.

 

La ce locatari ne referim?

In primul rand partenerul de viata, eventual copiii (intr-o masura mai mica sau mai mare, desigur, depinzand de varsta), eventual parintii seniorii, soacra, matusa etc. (la fel- intr-o masura mai mare sau mai mica, punand niste granite, ramanand in pozitia de “adult”, adica nu ma piticesc eu adult in fata parintilor seniori, chiar daca ii iubesc si ii respect. Sunt totusi in casa mea si pe banii mei.

 

Revenind la principala relatie de acasa – si anume aceea cu partenerul/a mea de cuplu. In mod particular este important sa facem aceasta ‘negociere’. Sa nu ignoram acest punct nici daca suntem in acest moment single. Adica de exemplu sa nu ma inchid in niste alegeri care sa transmita din capul locului unui potential ‘candidat’ ca nu ar avea loc in casa sau in viata mea. De ex sa am un dormitor roz-bon-bon foarte girly, ca se pot face dormitoare cu roz praf, in diverse combinatii, care sa nu fie respingatoare pentru un barbat. Sau invers, un dormitor de burlac ‘vehement’, care sa urle faptul ca acolo este doar un loc de tranzit pentru domnisoare si doamne.

 

Iar daca chiar esti in faza aia de “vreau sa fac ce vrea muschiul meu- dupa o relatie de X ani in care am facut doar ce au vrut sotul si/sau copiii si/sau mama/tata/soacra si NU VREAU sa negociez cu nimeni “ Este bine asa… “Tradare sa fie, dar sa stim si noi” Adica este bine sa constientizezi acest lucru si sa ti-l oferi ca pe un cadou, respectuos catre tine insati. Deci daca o perioada alegi sa fii intr-o relatie romantic doar cu tine insati/insuti – este minunat, dar este de dorit sa accepti idea macar la nivel theoretic, ca asta va dura o vreme, dupa care vei reveni cu disponibilitate sa reintri in ‘jocul social’ iar asta se va reflecta, la momentul respectiv, in noi alegeri pentru casa. Sau nu- bine si-asa.

(Orice este Ok daca esti aliniat cu tine. Insa ma calca pe nervi cateodata ipocrizia unora care pretind ca isi doresc o relatie, cauta de multi ani parterul ideal, si totusi casa este facuta in mod vizibil – astfel incat sa respinga apropierea pe termen mediu sau lung.)

 

  1. INVENTARUL EXISTENT

 

O abordare holistica mai presupune si sa inventariez, la fel de serios si asumat, obiectele/elementele care sunt si raman in ecuatie si deci trebuie tinut cont de ele, pentru ca impacteaza serios amenajarea (ca volume/ suprafete, culori, texturi, proportii, energie, chiar si incarcatura emotionala).

Astea sunt de obicei obiecte de mobilier, decoratiuni, covoare, picturi, inclusiv elemente constructive sau finisaje pe care din orice motive (de ex de buget) le pastram.
Mai intra aici obiecte pe care urmeaza sa le aducem sau pe care le-am comandat deja.

Intrebarile ar fi: Ce pastrez si ce arunc? Ce aduc si ce nu mai aduc?
Facem o lista gen DA, NU, POATE.

 

Este important sa fim curajosi pe cat se poate, adica sa tin cont de elementele de traditie familiala si continuitate, care imi dau un sens de apartenenta, atat mie, cat si partenerului. Insa totusi sa incerc sa creez un spatiu cu o identitate proprie, merita sa fiu selective atunci cand pastrez sau arunc obiecte vechi. O buna idee este ca, in masura in care se poate, sa le cosmetizez, reconditionez, intr-o forma pentru noi, cei din generatia actuala, astfel incat trecutul sa nu ne impovareze, ci doar sa ne imbogateasca, sa ne intareasca.

De multe ori schimband maniera de expunere, pozitionarea in casa, dam o energie noua obiectelor respective. Schimband rama unui tablou, ii dam un cu totul alt aer.

 

Sau pur si simplu, pe cele de pe lista de “POATE”, in functie de ceilalti factori din ecuatie, ii scoatem cu totul.

 

  1. LIMITARILE CONSTRUCTIVE

 

Adica faptul ca spatiul este intr-un anume fel din punct de vedere constructiv, ma poate limita. Adica splendid arata acea canapea, insa nu merge in camera mea pentru ca nu incape nici indesata cu genunchiul. Sau tapetul cu modelul cu lujeri de flori pe vertical in camera mea extrem de inalta deja.

 

Uneori, din nastere, spatiul are niste atribute, care cateodata devin chiar ‘defecte’, sau in tot cazul aspect pe care este bine sa nu le ignor, sa le abordez cu atentie maxima. Si aici avem:

-in primul rand- lumina

-dimensiuni – in 2 D (prea mic, prea mare, prea lat, prea lung) si in 3D (prea inalt, sau dimpotriva, tavanul prea jos)

-forme ciudate – ale suprafetei la sol – adica o camera in L

-forme ciudate ale tavanului – mansardari, tesituri de tavan, de pereti –orice elemente care pot avea si mult farmec, insa incurca in gandirea stardard – de paralelipiped/cub

-stalpi de sustinere in mijlocul camerei, sau la colturi, pe pereti, grinzi pe tavan etc, prea multe usi sau ferestre, dimensiuni atipice la usi sau ferestre, nivel de inaltime diferit la ferestre in aceeasi incapere – si-mi zboara ochiul- asta da discomfort.

 

Nu putem sa ignoram elementele constructive limitative, dimpotriva, cateodata este nevoie sa fie punctul de pornire in amenajare. Sa le includem armonios sau chiar sa construim intreaga poveste in jurul lor- in jurul “defectului” respectiv.

 

Nu as insista foarte mult aici, caci sunt deja tone de materiale in online si offline- si pe teorie si pe practica. Plus o sa mai dezvolt si eu subiecte de acest tip in viitor.

 

Un ultim punct – apropos de interior versus exterior. Si aici iarasi te invit sa iti formezi tu un punct de vedere propriu, apropos de cum te simti tu confortabil. Exista arhitecti care considera ca maniera in care a fost construita o casa iti impune niste reguli destul de stricte apropos de ce poti face sau nu in interior. Adica intr-o casa modernista nu poti face un interior baroc, dupa cum o casa veche te cam obliga sa faci un interior de de epoca’. Eu cred ca nu este chiar asa… alb si negru, ca de obicei vad multe dungi de GRI intre ALB si NEGRU, cred ca se pot gasi niste zone de intersectie asa… cu o morala mai laxa..

Insa pe de alta parte sunt de accord ca este bine sa existe un sentiment de continuitate, o naturalete a parcursului, sa am o experienta fluida. Subconstientul nu uita- deci daca am urcat pe o scara de bloc construit in epoca comunista, cu liftul stricat, nu pot sa intru intr-un apartament cu interior baroc si sa ma simt ca la castelul Peles. Si invers, intr-o vila veche cu stucaturi si modele neoclasice la exterior, sa fac un interior minimalist doar cu linii si unghiuri drepte, care nu mai repeta absolut nici un element pe care l-am vazut la exterior.

Cum ziceam, subconstientul nu uita si ma simt inconfortabil in spatiul respectiv. Mai bine sa gasesc forme de “compromis” astfel incat sa fac cele doua ‘extreme’ sa coexiste.

 

 

  1. BANII

 

 

Poate parea ciudat – dar sa vorbim despre bani si buget – in opinia mea – este inclus intr-o abordare holistica

Si chiar foarte natural… – In cel putin o chestiune

 

Cati bani avem si ce facem cu ei – asta spune multe despre felul de a fi al fiecaruia.
In ce aleg sa cheltuiesc sau sa investesc? Stilul meu de viata este legat de casa mai mult sau mai putin? Bag mai multi bani in casa ? Sau in masina? Excursii? Haine?

Tine de fiecare, precum si de etapa in care se afla.

 

De aia este important sa acceptam sa vorbim despre aceste aspect legate de buget – cu arhitectul, cu mesterul, cu specialistul de la showroom. De aceea este bine sa analizam cat mai mult aspectele de ‘calitate-pret’ (value-for-money).

Pur si simplu pentru ca perceptiile sunt extrem de diferite. Pare ca daca beneficiarul accepta sa vorbeasca despre pret, este ca automat va fi pacalit de furnizor sau prestator. Faptul ca intru intr-un magazin de decoratiuni si sunt imbracat cu haine de marca nu inseamna ca o sa cumpar ce este mai scump. Si invers.

 

Mai este un aspect important – Sa inteleg si sa decid, in functie de buget, UNDE RISC (ma arunc cu o culoare sau o piesa spectaculoasa) si unde decid sa merg discret- play safe/ “SPLASH versus SAVE”/ Unde arunc cu banii si unde merg pe burta?

 

Chiar daca – la nivel declarativ sau real –nu am limitary de buget pentru casa mea (adica nu doar ca imi ploua in cap cu banii, dar sunt si dispus sa ii dau aici) … totusi… cum repartizez acest buget? Cum decid unde sa pun banii? Ce inseamna “este scump” sau este o investitie? Vreu sa fie durabil? Sau vreau sa fie usor schimbabil, ca ma plictisesc repede? Sau ca am copil mic? Sau pisica?

---------------------------------------------------------------------------


 

Rezonezi cu ce vezi pe-aici?
 
Ai nevoie de îndrumare din partea unui specialist pentru amenajarea casei, însă și de o comunitate-suport pentru a avansa pas-cu-pas?

Nu vrei să pierzi bani, timp și energie aiurea?
 
Atunci hai în comunitatea 
HAPPY @ HOME !

Te poți DEZABONA oricând dorești. Urâm SPAM-ul și niciodată nu vom vinde datele tale, sub niciun motiv.