Deci ... revenind...

Cum îți alegi stilul de design ?

Oamenii din comunitate, când completează primul test din portalul gratuit SOS AMENAJARE,
și anume cel cu 'Care  e  veriga  slabă  din  amenajarea  ta?”

reclamă două mari categorii de  dificultăți  când e vorba de stilul de design.

Prima e o problemă de genul:

Nu mă pot hotărî ce stil vreau să adopt  sau

Să mă decid pe ce stil să merg

Iar a doua e ceva din zona:

E  greu  să  mă  limitez  la  un  anume  stil   sau

Să  obțin  un  stil  unitar  și  coerent  în  întreaga  casă

Deci nu e singura problemă  să selectezi unul singur dintr-o multitudine de variante.  

Ci greu e și să-l implementezi, să iasă unitar și coerent. 

Iar în opinia mea, exact de-aici vine de fapt și soluția, calea pe care poți merge ca să nu faci greșeli în amenajarea ta.

Că, dacă e să le combinăm pe amândouă, sens are să adopți acel stil de design pe care ai cele mai mari șanse să îl implementezi  coerent și unitar.

Iar pentru asta ai nevoie de un algoritm care să te ducă pas cu pas la decizia cea mai potrivită în context.
Pentru casa ta, familia ta, stilul tău de viață.

Mă explic pe îndelete în continuare. 

STOP. Facem o paranteză, pe tema:

Să definești STILUL nu e suficient când te apuci de designul casei tale.

Și asta fie că ești de capul tău / al vostru (dacă există și un partener în pictură). 
Fie că lucrezi cu un designer sau arhitect de interior.

Ci eu totdeauna insist că e mai important să definești ATMOSFERA pe care o dorești acasă.
Care e adevărat că e nevoie să includă și ceva legat de stilul de design pe care ți-l dorești.

(Dacă n-ai făcut încă  jocul  cu  cele  5  atribute, intră în portalul cu resurse gratuite. Mai ales dacă ești de curând în lumea HOME DESIGN 360  și  nu ai habar despre asta, dă click aici, înscrie-te gratuit în portal, fă exercițiile de acolo și o să înțelegi mai multe.

Că tot acolo poți face și testul cu veriga slabă, cu el ar fi bine să începi.

Astea nu îți iau mult timp, însă pornești pe o direcție corectă și eviți greșeli în amenajarea ta!)

Deci e precum spuneam la lecția de anul nou, pe 1.01.2025, despre un ambient elegant, cum că nu e destul să zici că  'vrei o casă elegantă'.

La fel zic și astăzi.
Că nu e destul să spui că  'vrei o casă în stil' modern.
Sau minimalistă. Sau în stil clasic etc.

Închid acum paranteza cu care insist veșnic, cum că nu este doar despre STIL, ci despre ATMOSFERĂ mai degrabă.

Revenind:

Sigur că adoptarea unui anume stil de design presupune, cum ziceam,  un  algoritm,  în care pleci cu mai multe variante eventual, însă  treptat - treptat  prin  eliminare  rămâi la una singură. 

Adică după mai multe criterii aplicate, balanța înclină în favoarea unui anume stil.

Dar hai să vorbim acum despre prima etapă, de shortlisting. 

Aia în care faci tu lista scurtă cu cele câteva stiluri între care nu te poți decide. Tu sau împreună cu partenerul/a.

Că problema cea mai mare, eu cred, este că tot mai multă lume are tendința să se piardă în diverse denumiri.
Eventual proaspăt invéntate.

Între tot felul de  stiluri noi  și  sub-stiluri  noi și  sub-sub-stiluri  noi.

Scandinav, Tradițional, Loft, Industrial, Boem, Tranzițional, Hygge, vorbeam de curând de Japandi. 

De exemplu, acum câteva luni mă întreba o doamnă pe Pinterest legat de niște foto pescuite de-acolo ce stil sunt. 
Erau toate un gen mai ne-urban, cu fronturile de la mobilier cu rama tip Shaker, cam cu aceeași paletă de culori. 
Astea erau eleméntele comune, i-am sugerat să le urmărească pe astea și atât. Că doar nu contează ce titlu le punem, că toate semi-ruralele astea se cheamă diferit în Franța sau Anglia etc. 

Denumirea în fond nu contează, ci ce transmite ca atmosferă, că de-aia tot toc eu chestia cu atmosfera.

Revenind iarăși.

Scuze de atâtea meandre, dar așa e tema de azi, amețită.

Deci să zicem că  te-ai  pierdut  printre câteva din astea.

Ei bine, concluzia mea după atâția ani de lucru, este că,  nespecialist  fiind  tu,  ce poți face este  să  înțelegi  categoriile mari,  grupele  mari  din care se trag toate. 

Pentru că dacă înveți să distingi mesajul vizual diferit pe care îl transmite fiecare, mai departe te descurci.

Dacă ajungi să le ‘miroși’ din prima, vei ști să distingi și mai departe, în subcategorii.

Pentru că și la  limbajul VIZUAL  e similar cu cel de VORBIRE. 

E cam ca la limbi, dialecte și graiuri. 

Tre’ să decizi ce vrei să înveți: de exemplu,  limbă anglo-saxonă sau romanică?

De-abia după aia mergi mai departe în subdiviziuni, într-o manieră de arbore. 

Dar nu amesteci chestii de pe niveluri diferite.

Adică nu iei decizia de alegere între:
latină  (care e o limbă moartă)  
germană  (care este anglo-saxonă)
portugheză  (care e romanică)
valenciană (care e dialect)
ardelenească  (care e grai).

Și nici nu amesteci cu finlandeza sau maghiara, care nici măcar nu sunt limbi indo-europene.

Ci te duci pe arbore, prin eliminare.
Din aproape în aproape. 

Și cum te muți de pe o cracă pe alta?
Când știi că e cazul să tai unele de tot?
Tăiat cu toporul, fără milă, chiar dacă rămâi cu nostalgii...