Echilibrul pe ÎNĂLȚIME în designul unei încăperi

Majoritatea camerelor sunt amenajate  mai  mult  în 2 D  decât în  3 D.

Cumva gândite  'de  jos  în  sus'.
Sau... 'în sus' mai deloc.

Deși ulterior sunt  'trăite'  mai  curând  la  nivelul  ochilor.
Și chiar mai în sus de-atât.

Iar când toată 'greutatea vizuală' stă jos, spațiul pare dezechilibrat, greu sau incomplet.

De aceea tratarea pe înălțime a unei încăperi este ceva ce se greșește adesea, chiar de către arhitecți de interior.

Probabil de spaima să nu iasă prea încărcat sau obositor.

Totuși, e esențial ca o încăpere să fie echilibrată vizual pe verticală!

Despre asta este acest articol.

---------------------

Dacă te pregătești de un  proiect  de  design

sau pur și simplu vrei  să-ți  clarifici  direcția, 

găsești  la  finalul  articolului   resurse   și recomandări utile pentru  pasul  următor.

------------------------- 

Dacă dorești să asculți  acest blog,    hai la mini-podcast .
 

-------------------------- 

Ziceam la lecția trecută că și în design interior, ca-n multe altele, proporțiile contează enorm.

Acolo vorbeam de echilibrul între  mat  și  lucios. 

Acum aș ridica un alt steguleț, legat de proporțiile delicate în volumetria unei camere. 

Am observat că foarte adesea nu se dozează echilibrat designul pe înălțimea încăperii.

Mai toate obiectele/ culorile/punctele de interes sunt pe pardoseala, si de la brâu în sus e totul rarefiat. 
Eventual doar vreo 3 polițe decorate cu grijă, cel puțin până facem pozele de revistă, și în rest mai nimic.

Când am întrebat "de ce așa?", mi s-a răspuns "ca să nu încarce vizual".

Ceea ce da, sunt și eu de acord că e bine să te preocupe să nu încarci mai mult decât te simți tu bine!

(Unde, în paranteză fie spus, că ce pentru unul ar fi obositor și enervant, pentru altul poate fi homey sau vesel.

Ce pentru cineva este diafan și liniștitor, pentru altcineva poate părea aoleu-ne-tăiem-venele-de-plictiseală.)

Dar totuși... Cel mai adesea mi se pare că rezultatul e un disconfort vizual și mai mare.

Pentru că anumite părți ale camerei au o 'intensitate' foarte mare, iar altele nu.
Și cel mai adesea jumatatea de jos a camerei este foarte 'intensă', cu materie și culoare.

Dar e nevoie să existe suficiente zone de intensitate și în jumătatea de sus a camerei. 

De obicei, dressingurile sunt tolerate ca fiind inevitabile.
Eventual draperiile de contrast față de culoarea peretelui mai adaugă și ele niște dungi verticale -zdrang. 
Care nu au 'suport' suficient în alte părți ale camerei.

Ca un poștaș cu scolioză gravă :-(

Sunt câteva chestii de care e bine să ții cont.
Pe toate acestea le dezbatem mai pe larg, cu foto și exemple vizuale, la  LECȚIA  de  DESIGN, acum parte dintr-un pachet special: LDIO pack